Toti murim. In pofida acestui simplu aspect, societatile noastre au sadit frici si stari de anxietate in legatura cu moartea. Oamenilor nu le place sa vorbeasca despre aceasta. Este un subiect tabu. Multi oameni considera moartea chiar o slabiciune sau o pedeapsa. Boala si batraneata sunt plasate in centre de ingrijire, unde ingrijirea se poate reduce la un minimum de prescriptii medicale cu sumare referiri la aspectele psiho-spirituale ale persoanelor.
Serviciile funerare traditionale marcheaza sfarsitul calatoriei pe Pamant. Dar aceasta reprezinta, pentru cineva care tocmai a murit, inceputul unei noi calatorii. Spiritul sau traieste in taramurile non-fizice. Ceea ce se petrece in aceste taramuri variaza, in functie de propriile lor sisteme de credinta si de nivelul de constiinta. Uneori, acesta poate fi un timp de singuratate si disconfort.
Ghidul (Calatorul in Vis), este instruit sa conduca clientul prin labiritul taramurilor non-fizice. Acestia sunt acolo pentru a oferi confort si siguranta clientului. Ei ofera un fel de siguranta/protectie si echilibru pe parcursul procesului de tranzitie. Daca clientul alge, ghidul „Calator in vis” ii conduce spre „Podul de Flori” – punctul de trecere spre cele mai inalte taramuri angelice. Aici se intalnesc cu familia lor angelica care-i intampina si le ureaza bun venit inapoi.
Acesta nu este un proces religios. Calatorii in vis nu se implica in nici un sistem de credinta. Acestia, in mod simplu, se comporta asemenea unor ghizi sau persoane care sunt in serviciu. Chiar daca esti Crestin, Evreu, Musulman, sau chiar daca nu ai vreo anumita credinta specifica privind viata de dupa moarte, calatorul in vis este acolo ca un ghid si un suport/punct de sprijin. Ei reprezinta un far luminos in ceea ce poate fi, adesea, un timp de confuzie si intuneric.
